IGF-BP3 - IGF-binding protein 3, IGFBP-3, Insulin-Like Growth Factor Binding Protein-3

Sistemul IGF, incluzând hormonul de creștere (Growth Hormone, GH), receptorii IGF de tip I și II, cele 6 tipuri de IGF-BP (de la 1 la 6) și proteaze, joacă un rol critic în creșterea și diferențierea celulelor normale și a celor maligne. 

Din familia de proteine umane IGF-BP, Insulin-Like Growth Factor Binding Protein-3, cunoscut și sub acronimul IGF-BP3, este unul dintre principalii actori ce contribuie la transportul intravascular a somatomedinei C (IGF-I), legând până la 75-90% din aceasta sub forma unui complex stabil. La formarea complexului participă și o a treia proteină, ALS, acid-labile subunit, iar împreună cresc durata de viață al IGF-I seric și contribuie la controlul efectelor sale asupra țesuturilor. 

Secreția IGF-BP3, fiind indusă direct de către hormonul de creștere, este un marker important al deficitului sau surplusului acestuia. Având loc la nivelul ficatului, suferința hepatică induce niveluri scăzute de IGF-BP3, în special dacă i se asociază diabetului, pe când insuficiența renală cronică prezintă niveluri crescute. De asemenea, sinteza proteinei este dependentă și de vârstă, gen și maturizare sexuală, dar mult mai puțin influențată de statusul nutrițional, permițând asftel detecția cu acuratețe mai mare a unor dezechilibre hormonale. Asocierea cu dozarea de hGH si IGF-I permite diagnosticul și urmărirea superioară a evoluției bolii și a tratamentului hormonal de substituție. 

Pornind de la nou-născuți și până la adulți, atât la femei cât și la bărbați, valori modificate ale IGF-BP3 pot apărea în numeroase dar rare patologii endocrine, clasificabile în două mari sindroame:

• Deficit de hGH 
• Rezistență la acțiunea hGH

Acestea, dacă se instalează in copilărie, se traduc prin deficiențe de creștere, cu manifestări de la cele mai ușoare până la nanism hipofizar cu dezechilibrul sever al dezvoltării corporale. Există numeroase etiologii ce pot fi incriminate, fiind posibile forme congenitale cât și dobândite, prin malnutriție, boli sistemice severe, tumori, radioterapie și, mai ales, tratamentul oncologic intratecal asociat.  

Sindromul clinic de deficit de hGH al adultului are manifestări mai ușoare, fiind trecută perioada de anabolism și creștere accentuată, și poate fi și el de diverse cauze, generalmente dobândite, incluzând tumori pituitare, istoric de chirurgie, radioterapie sau traumatism la nivelul bazei craniului. Câteva semne și simptome sunt:

• Alterarea compoziției corporale (masă musculară scăzută, țesut adipos în exces)
• Forță musculară scăzută
• Densitate osoasă scăzută
• Profil lipidic alterat, cu risc cardiovascular crescut
• Fatigabilitate, labilitate și iritabilitate emoțională, ce duc la scăderea calității vieții.

Nivelurile în exces de hGH, dacă apar în copilărie, înaintea închiderii epifizelor cu definitivarea creșterii, se traduc prin gigantism hipofizar, cu creștere armonioasă dar exagerată, pe când forma adultului și al adultului tânăr, acromegalia, presupune, printre altele, mărirea trăsăturilor faciale și creșterea membrelor disproporționat față de restul trunchiului. 
Ambele, atât forma copilului cât și cea aparută tardiv, asociază organomegalie generalizată, hipertensiune și cardiomiopatie, osteoartrită, diabet și numeroasele sale complicații metabolice, dar și un risc crescut de cancer – toate ducând la scăderea speraței de viață. 

Dozarea IGF-BP3 se bazează pe tehnologia chemiluminescenței, probele fiind diluate și incubate cu anticorpi anti-IGF-BP3 monoclonali biotinilați și anticorpi anti-IGF-BP3 marcați cu acridină (compus fluorescent). După mai multe etape succesive de incubație și adăugare de reactanți, lumina emisă de acridină este cuantificată, fiind direct proporțională cu concentrația de IGF-BP3 din proba originală.